Depresia postnatală: cum să o recunoști și să o depășești.

O femeie din 8 este supusă riscului apariției depresiei postnatale (depresia postpartum), risc crescut pe întreg parcursul primului an de după naștere. Mai mult de 50% dintre femeile care dezvoltă o formă de depresie postnatală nu se prezintă la medic și nu primesc tratament de specialitate. Stigma asociată afecțiunilor psihice este cel mai important obstacol în solicitarea ajutorului medical, iar lipsa unui tratament adecvat conduce de multe ori la agravarea și complicarea depresiei.

Diagnosticul se pune în situația în care depresia debutează în primul an după o naștere. Următoarele criterii sunt luate în considerare în stabilirea unui diagnostic de depresie postnatală:

• dispoziție depresivă;
• scăderea interesului și a capacității de a se bucura;
• scăderea sau creșterea apetitului alimentar;
• tulburări de somn;
• agitație sau lentoare psihică;
• oboseală excesivă;
• sentimente de vinovăție și neajutorare;
• scăderea capacității de concentrare;
• gânduri suicidare.

Există și alte simptome care pot orienta către un diagnostic de depresie postpartum:

• stări de iritabilitate;
• anxietate;
• plâns facil;
• scăderea interesului sexual;
• retragere socială;
• scăderea dorinței de comunicare și de implicare în activități;
• absența planurilor de viitor;
• sentimente negative și, uneori, obsesive față de sine sau de copil (ex. teama de a nu-și răni copilul sau de a nu se răni pe sine).

Diagnosticul diferențial

Stabilirea unui diagnostic de depresie necesită un interviu de specialitate, care evaluează tipul și intensitatea acesteia și stabilește conduita terapeutică specifică fiecarui caz în parte. Astfel, tulburarea de dispoziție care poate apărea după naștere poate fi privită ca un sindrom care include atât forma cea mai ușoară și tranzitorie – „furia laptelui”– cât și tulburările afective, cu toate formele de intensitate, sau psihoza postnatală.

Riscul de depresie postnatală

Pacientele care prezintă un risc crescut de a dezvolta depresie postnatală trebuie să fie monitorizate îndeaproape pentru o depistare și un tratament cât mai precoce. Evaluarea factorilor de risc pentru depresia postnatală la toate femeile însărcinate este o metoda eficientă de a identifica persoanele predispuse. Se poate utiliza și inventarul de predicție a depresiei în postpartum ca și metoda de screening sau scala de depresie postnatală Edinburgh.

Principalii factori de risc major în depresia postnatală sunt:

• statusul socioeconomic precar;
• statusul marital;
• sarcina nedorită;
• stima de sine scăzută;
• depresia sau anxietatea prenatală;
• suportul social redus;
• relația defectuoasă cu partenerul;
• stresul din perioada sarcinii;
• nașterea unui copil cu afecțiuni medicale severe.

Complicațiile depresiei postpartum

Depresia este o afecțiune medicală gravă care alterează calitatea vieții și care prezintă un risc vital prin ideația suicidară, întâlnită frecvent. Simptomele de depresie conduc la o dificultate în îngrijirea adecvată a copilului, degradarea relației cu partenerul și cu cei din jur, scăderea calității vieții cu repercursiuni asupra întregii familii. Astfel, s-a observat că depresia mamei determină modificări în starea copilului(scăderea contactului vizual, întârzierea achiziției limbajului și a dezvoltării intelectuale, scăderea atașamentului dintre mamă și copil, probleme de alăptare, nivel de activitate diminuat), care vor afecta și mai mult starea psihică a pacientei cu depresie postpartum. În plus, copiii mamelor cu depresie postnatală dezvoltă mai târziu stări de tristețe sau reactivitate emoțională redusă, iritabilitate, reacții de protest, tulburări de comportament pe perioada școlarizării.

Tratament și metode de prevenție

Activitatea de prevenție a depresiei postnatale se adresează în special persoanelor identificate prin prezența factorilor de risc mentionați și presupune monitorizarea îndeaproape a femeilor însărcinate din această categorie. Alte măsuri de prevenție constau în:

• îndrumarea pentru consiliere și psihoterapie;
• luarea măsurilor de psihoeducație a pacientei în ceea ce privește recunoașterea precoce a simptomelor de depresie;
• modificări corespunzătoare ale stilului de viață;
• măsuri adecvate de tratare a simptomatologiei depresive (în caz de apariție a acestora).

Tratarea depresiei se poate face prin metode de psihoterapie sau tratament farmacologic. Alegerea tipului de tratament va ține cont de:

• severitatea depresiei;
• accesul la psiholog;
• preferința pacientei;
• dacă pacienta alaptează sau nu.

În situația unei depresii ușoare/moderate, tratamentul poate include doar psihoterapia, în timp ce în situația depresiei severe și psihoticetratamentul medicamentos este principalul mijloc terapeutic. Selectarea tipului, dozei și orarului de administrare se va face astfel încât să se minimalizeze efectul medicației antidepresive asupra copilului.

Depresia postnatală este o afecțiune medicală periculoasă, care trebuie identificată și tratată la timp, pentru evitarea apariției complicațiilor. Conștientizarea, buna informare, dar și depășirea unor mentalități negative asociate afecțiunile psihice reprezintă pași importanți în prevenirea depresiei și a complicațiilor acesteia. În acest sens, un consult de specialitate este un ajutor important în tratarea cu succes a unei afecțiuni frecvente, care are consecințe importante asupra calității vieții întregii familii.