Obstrucția congenitală de canal nazolacrimal.

Dr. Andreea Lucia Carp
Medic specialist Oftalmologie

În mod normal, lacrimile sunt drenate de pe suprafața oculară în cavitatea nazală printr-un sistem canalicular. Obstrucția ductului lacrimal blochează drenajul normal al lacrimilor, determinând apariția refluxului și a unor secreții conjunctivale în exces.

Care sunt cauzele obstrucției congenitale de canal nazolacrimal?

Cauza cea mai frecventă este reprezentată de blocarea parțială sau totală a orificiului de deschidere în cavitatea nazală printr-o membrană, care e prezentă la aproximativ 50% dintre nou-născuți și care în mod normal se resoarbe imediat după naștere. Însă, alte cauze ce pot determina blocajul ductului lacrimal sunt absența punctelor lacrimale, canalul îngust lacrimonazal și dezvoltarea incompletă a ductului.
Este o afecțiune întâlnită des de oftalmopediatri, aproximativ 5-10% dintre sugari confruntându-se cu obstrucția congenitală de canal lacrimal.

Care sunt simptomele obstrucției congenitale de canal nazolacrimal?

Simptomele obstrucției congenitale de canal nazolacrimal sunt:

Ochiul este lăcrimos, cu gene și pleoape umede, iar lacrimile se pot scurge spontan pe obraz.
Pleoapele pot deveni roșii și inflamate (inclusiv pleoape lipite la trezire), cu secreții conjunctivale abundente ce necesită igienă locală frecventă.

Severitatea simptomelor poate fi influențată de infecții respiratorii superioare (viroze respiratorii, nas înfundat) și de factori de mediu externi (vânt, frig).

Cum se diagnostichează obstrucția congenitală de canal nazolacrimal?

Diagnosticul este confirmat de medicul oftalmolog și este extrem de importantă excluderea altor cauze care pot determina lăcrimare excesivă, inclusiv glaucomul congenital.

Care este tratamentul obstrucției congenitale de canal nazolacrimal?

În marea parte a cazurilor se constată remisia spontană în primele 8-10 luni de viață. Când obstrucția persistă, se recomandă:

igiena perioculară și îndepărtarea secrețiilor purulente;
masajul sacului lacrimal, care efectuat prompt și corect poate determina deschiderea canalului;
administrarea topică de antibiotice pentru tratarea suprainfecției;
sondajul/intubația cu tub din silicon a căilor lacrimale.

Este de reținut că antibioticele administrate topic nu determină deschiderea canalului lacrimonazal, iar după oprirea picăturilor simptomele pot reapărea. Nu se recomandă tratamente de lungă durată cu antibiotice.

Ce presupune tratamentul chirurgical al obstrucției congenitale de canal nazolacrimal?

Dacă obstrucția de canal nazolacrimal este persistentă și după vârsta de 8-10 luni, șansele ca blocajul să se remită spontan sunt scăzute și se va opta pentru realizarea sondajului căilor lacrimale. O sondă cu suprafață netedă și vârful bont (asemenea unui fir drept), este introdusă prin punctele lacrimale și trecută prin sistemul canalului nazolacrimal. Cu ajutorul sondei se poate iriga canalul, fapt ce va favoriza lărgirea și ruperea membranei ce blochează ductul.
În cazul în care sondajul căilor lacrimale nu are succes, se poate repeta procedura sau se poate opta pentru intubația cu tub de silicon a ductului lacrimal. În cazul celei de-a doua variante chirurgicale, tubul de silicon va fi introdus în canalul nazolacrimal, capătul distal va fi fixat la nivelul mucoasei nazale și va fi extras după aproximativ 2-3 luni.
Uneori poate fi necesară o operație mai complexă pentru a deschide canalul lacrimal prin crearea chirurgicală a unei conexiuni între ductul lacrimal și cavitatea nazală (dacriocistorinostomie). Dacriocistita este o urgență și o complicație rară a obstrucției de canal nazolacrimal, ce determină apariția unui nodul roșu și dureros la nivelul ductului lacrimal, secreții mucopurulente, însoțite de febră și stare generală alterată. Această afecțiune necesită spitalizare în urgență și tratament sistemic cu antibiotice.
În cele mai multe cazuri, pentru confortul pacientului și al operatorului, dezobstrucția canalului lacrimonazal se realizează sub anestezie generală sau analgosedare.