Reflexele neonatale.

Elena Matei, Medic primar Neonatologie, Pediatrie

Reflexele nou-născutului, denumite și reflexe arhaice, sunt mișcări involuntare apărute spontan sau ca răspuns la stimuli (lumină, zgomot, atingere etc.), esențiale pentru supraviețuirea nou-născutului. Este cunoscut că bebelușii, încă din burtica mamei, reacționează la anumiți stimuli, de exemplu la zgomot, se mișcă, își sug degetul (reflexul de supt), sughiță etc.
Medicii neonatologi și pediatri evaluează reflexele imediat după naștere și ulterior la vizitele medicale din primul an de viață, pentru a vedea dacă nou-născutul sau sugarul răspunde normal la stimuli. Absența sau modificarea reflexelor poate însemna că sistemul nervos nu funcționează așa cum ar trebui.

Un bebeluș se naște cu peste 20 de reflexe, iar pe unele le pierde treptat încă din primele luni de viață. Cele mai cunoscute reflexe sunt:
Reflexul de supt: apropierea unui deget/obiect de buzele bebelușului declanșează o mișcare ritmică de supt. Este un reflex de hrănire, care începe din burta mamei, după 32 săptămâni vârstă de gestație (VG) și se dezvoltă complet la 36 săptămâni VG. De aceea, prematurii născuți înainte de 36 săptămâni VG pot avea o capacitate de supt slabă sau imatură. Acest reflex dispare de regulă în jurul vârstei de 1 an.
Reflexul Moro (tresărirea sau reflexul de îmbrățișare): atunci când nou-născutul este mutat brusc într-o poziție nouă sau aude sunete puternice, deschide brațele în lateral, apoi le aduce înapoi împreună și își strânge pumnii, uneori începând să plângă. Reflexul dispare între 4-6 luni de viață, iar dacă nu este prezent la naștere este posibil ca sistemul nervos central al bebelușului să nu funcționeze normal. Dacă se menține după vârsta de 9 luni, se recomandă consult medical.
Reflexul perioral de căutare: la atingerea obrazului, nou-născutul își va întoarce capul spre partea pe care a fost atins, deschizând gura pentru a încerca să sugă. Este un reflex de hrănire, deoarece nou-născutul caută sânul mamei. De obicei dispare după 2 luni.
Reflexul tonic al gâtului sau poziția de scrimă: dacă este întins pe spate și i se întoarce capul într-o parte, brațul de pe partea spre care se îndreaptă capul este întins, îndepărtat de corp și cu mâna parțial deschisă, iar brațul opus este flectat și cu pumnul strâns. În cazul în care copilul este întors în cealaltă parte, poziția este inversă. Acest reflex dispare după 4 luni.
Reflexul de presiune palmară sau de prindere: la poziționarea unui deget în mâna nou-născutului, acesta își va închide mâna încât poate fi ridicat fără să i se dea drumul (nou-născutul își poate susține greutatea timp de câteva secunde). Dispare până la vârsta de 5 luni.
Reflexul presiunii plantare: similar presiunii palmare, când degetul mare este stimulat, are loc închiderea degetelor de la picioare. Dispare la 9-10 luni.
Reflexul Babinski: la atingerea dinspre călcâi spre degetele de la picioare, nou-născutul își va deschide degetele și își va orienta piciorul spre interior. Dispare treptat după vârsta de 12 luni, pe măsură ce are loc maturizarea neurologică a copilului.
Reflexul Babkin: la aplicarea unei presiuni în palmele nou-născutului, acesta poate roti capul sau deschide gura în căutarea hranei.
Reflexul de târâre: când este pus pe burtică, el încearcă să-și ridice capul și să se târască. Acest reflex îl ajută pe bebeluș să nu se sufoce atunci când ajunge pe burtică.
Reflexul punctelor cardinale sau de orientare: atunci când îi este atinsă fața în 4 puncte distincte (buze, obraji, frunte), nou-născutul își va mișca sau își va întoarce capul spre partea atinsă. Dispare la 8-9 luni de viață.
Reflexul Peiper: atunci când este expus la o lumină puternică, bebelușul va încerca să se ferească închizând ochii sau orientându-și corpul într-o direcție mai puțin luminată.
Reflexul pășitului sau al mersului: apare în primele săptămâni de viață; atunci când este ținut în poziție verticală cu picioarele atingând un plan dur, bebelușul va încerca să pășească sau să salte când un picior când altul, ca și cum ar dansa. Dispare după 2 luni și reapare odată cu mersul voluntar la 12-24 luni.
Reflexul de cădere (al ascensorului): ținut de zona axilei deasupra capului examinatorului, dacă se imprimă o mișcare bruscă de cădere, nou-născutul va depărta brațele de trunchi cu degetele în evantai ca aripile unei păsări, având tendința să planeze ca să-și micșoreze viteza de cădere.
Reflexul Galant: este prezent la naștere și dispare în jurul vârstei de 4 luni; dacă se atinge spatele bebelușului atunci când stă întins pe burtică, acesta se va întoarce spre partea pe care simte atingerea.
Reflexul înotului: când este pus cu fața în jos într-un bazin cu apă, va încerca să dea din mâini și din picioare, simulând o mișcare de înot, în timp ce va încerca să-și țină capul la suprafața apei. Dispare după 4-6 luni. Nu încercați acest lucru acasă întrucât manevra este riscantă pentru copil.
Reflexul de deglutiție: bebelușul produce multă salivă pe care o va înghiți din reflex fără să se înece.
Reflexul căscatului: apare când bebelușul este obosit și are nevoie de mai mult oxigen.

O serie de reflexe persistă și la vârsta de adult:

• reflexul de clipire la atingere sau lumină puternică;
• reflexul de tuse când căile respiratorii sunt stimulate;
• reflexul de strănut când căile nazale sunt iritate;
• reflexul de căscat când organismul are nevoie de mai mult oxigen.

Reflexele îl ajută pe nou-născut să se adapteze la noul mediu, involuntar, fără să-l fi învățat cineva și fără să conștientizeze acest lucru. Răspunsul său este automat și dedicat unui stimul sau unei necesități (foame, sete, apărare).
Reflexele ajută la identificarea activității normale a creierului și a nervilor.
Un reflex care este încă prezent după vârsta la care ar dispărea în mod normal poate fi un semn de afectare a creierului sau a sistemului nervos central.
Absența sau modificarea intensității reflexelor poate să însemne că sistemul nervos nu funcționează așa cum ar trebui.

Pentru programarea unei consultații, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.