Strabismul la copii.

Dr. Andreea Lucia Carp
Medic specialist Oftalmologie

Strabismul reprezintă una dintre cele mai frecvente patologii oftalmologice întâlnite la copii, având o frecvență de 2-4% în populația generală. Strabismul se caracterizează prin absența alinierii ochilor.

Unul sau ambii globi oculari pot fi deviați:

spre interior (esotropie);
spre exterior (exotropie);
în jos (hipotropie);
în sus (hipertropie).

Imaginea 1. Clasificarea strabismului în funcție de direcția devierii

Strabismul poate fi denumit și în funcție de cauza ce determină devierea. Pareza sau paralizia celor trei nervi cranieni (III, IV, VI) responsabili de inervația mușchilor extraoculari pot determina strabism.
Deviația strabică poate fi prezentă încă de la naștere sau se poate dezvolta pe parcursul copilăriei.

Cauzele strabismului

Specialiștii nu au elucidat pe deplin cauza strabismului, însă majoritatea cazurilor sunt rezultatul unui slab control neuromuscular al mișcărilor globilor oculari. Cel mai frecvent tip de strabism este cel idiopatic (de cauză necunoscută).

Alte afecțiuni ce determină apariția strabismului sunt:

viciile mari de refracție;
sindromul Duane;
sindromul Moebius;
traumatismele cerebrale, ale orbitei;
tumorile cerebrale, ale orbitei;
afecțiuni ale tiroidei.

Factori de risc pentru strabism

Printre factorii de risc pentru apariția strabismului se numără:

istoricul familial de strabism;
prematuritatea sau greutatea mică la naștere;
alte afecțiuni oftalmologice precum cataracta, ptoza severă;
patologiile musculare;
patologiile neurologice;
ambliopia.

Diagnosticul strabismului la copii

Diagnosticul precoce este esențial în prevenirea scăderii acuității vizuale. La copii, absența paralelismului ochilor poate determina ambliopie, așa-numitul ochi leneș. Când ochii sunt orientați în direcții diferite, creierul primește două imagini diferite. Creierul poate ignora imaginea furnizată de ochiul cu strabism pentru evitarea unei vederi duble, determinând o dezvoltare slabă a vederii la ochiul deviat. De asemenea, un ochi cu vedere scăzută poate deveni strabic.
Majoritatea copiilor cu strabism nu acuză și nici nu conștientizează prezența vreunei probleme de vedere. Cel mai frecvent, deviația este observată de membrii familiei, educator/învățător sau în urma unui consult oftalmologic.
În multe situații, strabismul este evident în marea majoritate a timpului, însă sunt și situații când ochii deviază intermitent, doar atunci când copilul este obosit sau atunci când se uită la aproape/distanță.

Tratamentul strabismului

Scopul corectării strabismului este de a asigura alinierea ochilor, ceea ce va permite îmbunătățirea vederii binoculare (funcționarea împreună a ochilor).
Printre opțiunile de tratament se numără:

ochelarii, corecția optică fiind, în unele situații, suficientă pentru a asigura alinierea ochilor;
ocluzia/penalizarea cu picături de atropină a ochiului dominant, care permite ca ochiul slab (ambliop) să „lucreze”;
tratamentul chirurgical, care implică relaxarea/întărirea mușchilor responsabili de apariția deviației.

Strabismul necorectat poate avea efecte pe termen lung, inclusiv scăderea permanentă a vederii și a stereoscopiei (vederea în spațiu sau 3D) și poate influența dezvoltarea psihosocială a copilului.

Când să duci copilul la medicul oftalmolog?

În cazul în care copilul tău prezintă unul dintre următoarele semne și simptome de strabism, programează o consultație la oftalmolog:

În primele 3 luni de viață, ochii sunt constant deviați spre interior sau spre exterior.
După primele 4-6 luni de viață, unul sau ambii ochi sunt deviați.
Copilul adoptă poziții vicioase ale capului pentru a îndrepta poziția ochilor sau are tendința de a strânge pleoapele, în special la lumină puternică.
Este prezent doar la un ochi reflexul roșu pupilar.